Politeţea mâncatului este una din cele mai necesare socialmente politeţi. Pentru că lipsa ei, sau ca s-o spunem direct, mâncatul urât și necivilizat, poate tăia cu violenţă apetitul celor de lângă dumneavoastră.
Şi totuşi, n-am putea spune că cei mai mulţi dintre părinţi nu-şi învaţă de mici copiii să mănânce frumos, să stea drept – şi nu cu spinarea cocârjată, să nu-şi sprijine coatele pe masă, să nu vorbească cu gura plină, să nu-şi înfigă dinţii direct în felia de pâine, ci să rupă câte o bucăţică, cu ambele mâini.
Momentul hrănirii reprezintă o plăcere care a căpătat și un aspect social: vizitele, masa la un restaurant prilejuiesc și comunicarea între oameni, nu numai servitul mesei – cum se obișnuieste a se spune. Și iată rostită una din formulele cele mai des utilizate si cele mai profund eronate gramatical.
Auzim mereu: ai servit masa? Servești o bere? Ce serviți, mici sau cârnăcior oltenesc?
A servi masa înseamnă, de fapt, că tu servești cuiva masa, îl servești la masă fâcând treaba de ospătar. Pledăm asadar pentru expresiile: am mâncat, am băut un suc ( și nu” am servit un suc, merci” ), am luat masa și nu acest rudimentar “am servit masa”.
Oricât de greu ar fi să enumerăm câteva din regulile aşa-zis prozaice ale politeţei la masă, să trecem peste jena noastră şi să o spunem direct:
- Nu plescăiţi la masă, urmaţi-vă atent masticaţia şi încercaţi să o realizaţi nu numai cu gura închisă, ci şi în surdină.
- Nu sorbiţi supa cu zgomot; duceţi lingura cu vârful – şi nu lateral- spre gură şi goliţi-o în tăcere.
- Câtă vreme aveţi de manevrat cuţitul şi furculiţa, ţineţi furculiţa numai în mâna stângă şi învăţaţi să o ţineţi cu eleganţă nu ca pe o armă de atac
- Nu folosiţi niciodată în public scobitoare, oricât de stringentă ar fi nevoia; în cazuri de urgenţă retrageţi-vă într-un colţ unde nu puteţi fi văzut. Acoperirea scobitorii cu mâna nu salvează cu nimic gestul de la neeleganţă.
- Nu vă sugeţi cumva dinţii cu zgomot, pentru a vi-i elibera de nefericitele resturi de mâncare.
- Nu vă repeziţi – când gazda vă pune în faţă platoul – pe porţia cea mai mare, ci luaţi-o pe cea din dreptul dvs.
- Nu vă serviţi primul din bolul cu supă de pe masă, ci serviţi-i eventual pe ceilalţi şi lăsaţi-vă ultimul.
- Nu vă încărcaţi peste măsură farfuria: e de preferat să vă serviţi a doua oară, dacă v-a plăcut atât de mult respectivul fel.
- Nu fumaţi între supă şi friptură şi în general, nu fumaţi până nu ajungeţi la sfârşitul mesei, la cafea. Dacă e vorba de o petrecere care ţine ore întregi – cum ar fi revelionul – se poate fuma, dar numai cu îngăduinţa gazdei si a celor de lângă dumneavoastră.
- Aveţi grijă cum staţi cu coatele, ca să nu vă deranjaţi vecinul de masă şi să nu uitaţi să vă serviţi de furculiţă şi cuţit în aşa fel încât să nu riscaţi să vă pătaţi cravata dv. sau – ferească sfântul – rochia vecinei!
Codurile de ”maniere elegante” la un restaurant ne recomandă:
- Peștele se mănâncă cu cuțitul, dar cu un cuțit special, cu lama mai lată.
- Putem contesta permisiunea de a mânca puiul cu mâna, de vreme ce se poate mânca la fel de ușor, dar mai igienic, cu furculița și cuțitul.
- Brânza moale, tocătura – chiftelele de pildă – se cer tăiate cu furculița, nu cu cuțitul.
- NU se folosește niciodată cuțitul pentru a purta spre gură vreo îmbucătură.
- Nu se bea cafeaua neagră cu linguruța: aveți răbdare să se răcească. Ceașca se duce la gură fără farfurioară, care trebuie ținută întotdeauna în mână și nu lăsătă pe masă.
Ce e mai important pentru politețea omului aflat la masă, nu sunt atât detaliile cât aspectul general. Priviți atent, priviți și trageți cu urechea atunci când vă aflați în comun la o masă și vă veți da seama – nefiind absorbiți de propria farfurie- cât de urâți sunt oamenii care manâncă urât, care au o poziție neglijentă, dezarticulată la masă, care scot tot felul de zgomote grosolane.
Și dacă vorbim de hrănirea noastră – și mai ales de potolirea setei noastre – să amintim o veche zicală populară a noastră, care spune:
„Cu măsură să mănânci, cu măsură să bei, cu măsură să grăiești, cu măsură să urmezi la orice vrei să savârsești, că măsura la toate este unealta cea mai bună.”
( Extras din – Politeţea la toate orele zilei, Sanda Faur, Editura Ceres, Colecţia „Caleidoscop” 1979)