Vă amintiți faimosul basm de la J.M. Barrie despre Peter Pan? Peter Pan este un personaj adorabil, el este un băiat care trăiește în Țara de Nicăieri, unde poate rămâne veșnic tânăr. Este un simbol al copilăriei eterne, al refuzului de a deveni adult.
Deși este un personaj fictiv, de multe ori în viața reală întâlnim astfel de persoane care au o mentalitate de copii, deși sunt la vârste înaintate.
Pornind de la această poveste și asemănare cu personajul, psihologul Dan Kiley a definit pentru prima dată în 1983 sindromul Peter Pan, sindrom ce se referă la acele persoane care refuză sau sunt incapabile să se maturizeze și să-și asume responsabilitățile adecvate vârstei biologice, ale adulților.
Ce este sindromul Peter Pan
Comunitatea psihologică nu consideră acest lucru un diagnostic ferm. Mai degrabă decât să recunoască acest lucru ca o condiție verificabilă, mulți psihologi observă o serie de comportamente atunci cand un adult nu dorește să-și asume responsabilități și să se “maturizeze”. Adesea, aceste acțiuni pot indica o tulburare de comportament sau de personalitate. Potrivit studiilor, atât femeile, cât și bărbații pot suferi de acest sindrom, dar se întalnește cu preponderență în rândul persoanelor de sex masculin.
Incapacitatea de a se maturiza mental pare a fi o tendință crescătoare și în rândul milenialilor. Sigur, este mai dificil atunci când devii adult, mai ales când trebuie să plătești facturi și să mergi la muncă în fiecare zi. Mulți ar prefera să joace jocuri video și depind de bunătatea părinților pentru sprijin, dar viața nu funcționează așa.
Acest fenomen capătă tot mai multă atenție și se recunoaşte după:
• Neasumarea angajamentelor în funcție de vârstă , ceea ce înseamnă că vrea să rămână tânăr și fără griji, decât să își asume responsabilități.
• Au o atitudine de îndreptățire și se așteaptă ca familia și prietenii să le susțină dorința lor de a rămâne veșnic tineri.
• Instabilitate afectivă și neputiința de a costrui și menține relații puternice.
Acum, trebuie menționat că nu orice persoană care acționează “imatur” are acest sindrom, întrucât multe lucruri pot determina pe cineva să aibă un comportament “copilăresc”. Doar pentru ca cineva are tendințe asemanătoare copilului, cum ar fi o curiozitate debordantă, un simtul al umorului foarte dezvoltat sau iubirea pentru anumite lucruri asociate unui copil, nu înseamnaă neapărat că au sindrom Peter Pan. De asemenea, nu se aplică adolescenților, ci adulților. Mai mult, sindromul Peter Pan nu are nicio legătură cu inteligența cuiva, totul se reduce la maturitatea emoțională a persoanei.
10 comportamente care pot semnala că cineva are sindromul Peter Pan
În timp ce călătoresc mintal într-un loc precum „Țara de Nicăieri”, responsabilităţile vieții de zi cu zi rămân. Cineva trebuie să se ocupe de acestea. Iată zece semne care pot semnala că persoana pe care o iubești sau cineva cunoscut poate avea acest sindrom:
1. Evită conflictele cu orice preț
Persoanelor care „nu vor să crească” nu le place conflictul. Vor să presupună că lumea din jurul lor este perfectă și nu vor să vorbească despre nimic negativ. Evitarea conflictului este un indiciu semnificativ că nu au maturitatea emoțională pentru a face față acestuia.
2. Sunt iresponsabili
A fi copil înseamnă o viață lipsită de griji, dar un adult are responsabilități zilnice. O persoană care nu se poate ocupa de nici o responsabilitate de orice amploare ar putea avea acest sindrom. Au nevoie de o mână de ajutor pentru a face orice în viață și au nevoie de o “mangâiere” a ego-ul precum unui copil, simt nevoia să-i lauzi atunci când reușesc să realizeze lucrurile.
3. Nu te poți baza pe ei în treburile zilnice
Îngrijirea unei gospodării are nevoie de doi oameni. Dacă îi ceri acestei persoane să facă ceva pentru a ajuta, o va face? Poate că vor evita și vor acționa ca și când nu te-ar fi auzit sau vor uita accidental. Una dintre cele mai semnificative părți ale unei relații este sentimentul că poți depinde unul de celălalt și, dacă nu te poți baza pe partenerul tău, acest lucru va constitui o adevarată provocare.
4. Simt că toți ceilalți sunt de vină
O altă problemă semnificativă care apare la persoanele cu acest sindrom este că nu se vor simți niciodată vinovaţi. Este întotdeauna vina altcuiva. Vor da vina pe tine, pe șeful lor, pe părinții lor și pe oricine altcineva se află în jurul lor pentru orice lucru care nu funcționează. Joacă această carte a victimei atât de mult încât cred că sunt fără cusur. Vor fi convinşi că lumea din jurul lor le datorează mereu ceva și este responsabilă pentru toate nenorocirile din viața lor.
5. Nu văd că este nevoie de schimbare
Conform unor studii, o parte din sindromul Peter Pan provine din poveste și din relația dintre Wendy și Peter. Wendy l-a ghidat constant pe Peter și a vrut să-l schimbe. În schimb, el s-a obișnuit cu îndrumarea ei. Cu toate acestea, nu a văzut niciodată necesitatea unor modificări ale comportamentului său. Adulții care suferă de acest sindrom nu consideră că este nevoie de o schimbare sau că au făcut ceva greșit, chiar dacă în unele situații acest lucru le aduce uneori suferințe. Își vor ascunde multe ori aceste trăiri sub masca aroganței sau vor minți.
6. Adulții sunt prea stresanți
A crește și a fi adult nu este ușor pentru nimeni. Lucruri precum gestionarea unui cont bancar, plata impozitelor și câștigarea unor bani suficienți pentru a plăti facturile pot fi copleșitoare. Dacă această persoană se plânge de responsabilitățile cotidiene sau de rutina asociată cu vârsta adultă, ar putea fi un semn al acestui sindrom. Mai mult, se ridică un semn de întrebare când această persoană așteaptă mereu laudele tale pentru că își îndeplinește responsabilități cotidiene de bază precum ducerea coșului de gunoi sau spălatul rufelor.
7. Păstrează greu un loc de muncă
Cineva care nu vrea „să crească” va reuşi cu greu să-și păstreze un loc de muncă. Pot sări de la un loc de muncă la altul, deoarece interferează cu viața lor socială sau cu timpul de joacă, de distracție. S-ar putea să renunțe la muncă des sau să nu se mai prezinte. Angajatorilor nu le place să angajeze aceste persoane, deoarece CV-ul lor este unul voluminos și nu prezintă încredere.
8. Au nevoie de cineva care să-i cocoloşească
Îți amintești de Wendy și de natura ei hrănitoare din poveste? Ei bine, persoana cu acest sindrom își dorește o figură maternă care să aibă grijă de ea de-a lungul vieții. Nu caută neapărat un partener într-o relație, ci mai degrabă pe cineva care să-și asume mai mult rolul de părinte.
9. Au probleme de angajament într-o relație
Un alt indiciu semnificativ că cineva are acest sindrom este că nu poate pune o etichetă clară relației voastre și s-ar putea să vă țină în zona prieteniei. Nu înseamnă că nu vor să fie cu tine ci doar că sunt încă atât de imaturi, încât nu pot înțelege cum funcţionează o relație, aşa ca tine. Una din principalele cauze ar putea-o constitui lipsa de afecţiune din copilărie. La maturitate, o astfel de persoană doreşte să se simtă protejată, fiindu-i teamă de necunoscut. De exemplu, bărbaţii cu acest sindrom preferă să locuiască cu părinţii mult timp şi îşi întemeiază o familie la vârste destul de avansate.
De asemenea, în cadrul relaţiei de cuplu, ei caută să nu se implice prea mult, să nu aibă planuri pe termen lung. Instabilitatea afectivă se transpune deseori în tendinţa spre infidelitate a acestor persoane.
10. Încearcă constant să scape de realitate
La fel cum Peter Pan a fugit în Țara de Nicăieri, versiunea de astăzi a acestui tânăr va încerca să scape de realitatea din jurul său. Călătoriile lor sunt mai mult imaginare decât fizice, și trebuie să găsească mereu o cale de ieșire din responsabilitățile realității. Ar prefera să stea cu prietenii decât să muncească. Jocurile video, serialele sau activitățile sportive le consumă o mare parte a timpului.
Ce se poate face în cazul sindromului Peter Pan?
Vrei să joci rolul de mamă sau tată pentru cineva care ar trebui să fie partenerul tău? Cel mai probabil că nu.
Trebuie să știi că sindromul Peter Pan poate fi tratat cu ajutorul psihoterapiei prin conștientizarea comportamentului în primul rând, urmat de un efort susținut de schimbare și asumare a responsabilităților. Pe parcursul procesului, persoana poate înțelege ce anume stă la baza acestor comportamente și, în timp, învață să le țină sub control și să le adapteze într-un mod mai responsabil.
Acest lucru îi va crește încrederea în sine și îl va ajuta să devină un adult capabil să ia decizii importante și să accepte realitatea.
Familia și prietenii acestor persoane au în egală măsură un rol foarte important în reușita acestui demers.