Oare putem vorbi şi de o politeţe a străzii, o politeţe pe care trebuie să o adresăm necunoscuţilor în afara celei pe care o datorăm apropiaţilor noştri? De o bună-cuviinţă necesară relaţiilor noastre cu cei pe care îi întâlnim pe stradă, în magazinul de la colţ sau în piaţă?
Sigur, putem şi chiar trebuie să vorbim de această atât de imperios necesară politeţe, trebuie să o învăţăm cu cel puţin la fel sârg ca şi politeţea de acasă.
Politeţea străzii începe cu felul în care suntem îmbrăcaţi. Grija de a fi decent îmbrăcat nu trebuie neapărat confundată cu preocuparea excesivă şi frivolă pentur lux, deşi – să ne întelegem – bucuria pentru haina frumoasă nu presupune un spirit găunos şi superficial, ci adesea, o manifestare a nevoii şi gustului pentru frumos.
Vorbim despre ceea ce am putea numi protocolul mersului pe stradă, al comportării, ţinutei şi gesticei de stradă, pe care îl ştim cu toţii, dar reamintidu-l aici, poate o să ne dăm seama că ni se întâmplă adesea să uităm sau să ignorăm. Spre exemplu:
- Este neelegant să mergi pe stradă dezarticulat, cu braţele bălăngănite sau băgate până la coate în buzunare.
- Este lipsit de cuviinţă să vorbeşti cu voce tare sau să râzi în hohote, să cânţi sau să fluieri singur sau în grup. Toate acestea lasă o impresie neplăcută şi dau străzii un aspect necivilizat
- Ca să nu mai vorbim de aruncatul hârtiilor,ori de gestul absolut dezagreabil al scuipatului pe jos, total interzis, orcât ne-ar chinui tusea măgărească ori gripa. Batista trebuie sa ne stea întotdeauna la îndemână.
- Şi să nu uităm: dacă ni se dezleagă un şiret de la pantofi sau avem un mic accident la ciorap,dacă vântul ne-a învălmaşit părul, repararea nu se va produce în văzul lumii, ci într-un colţ mai retras.
Strada este plină de ispite gastronomice, de la covrigi la îngheţată şi pateuri. Ce facem? Mâncăm ori nu pe stradă, este cuviincios sau nu să mesteci când te afli la plimbare pe Calea Victoriei?
Sigur, dacă ar fi să ne luăm întocmai după cărţile despre bunele comportări, ele ne cam cer să răbdăm de foame pe stradă şi să aşteptăm până ajungem acasă, la un snack bar sau o cofetărie. Si totuşi :
- Nu o să desfacem pe stradă sanviciul cu ouă, telemea si ceapă verde, nu o să ronţăim seminţe aruncând cojile pe jos
- După cum, nu o să fumăm pe stradă, femeie fiind, este poate o rămăşiţă a vechii inegalităţi dintre sexe, dar dacă bărbatul cu ţigara în gură nu ni se pare un spectacol dizgraţios, cel oferit de o femeie fumătoare, este.
În general, nu lungiţi prea mult conversaţia începută în stradă, în staţia de autobuz şi aveţi grijă să vorbiţi cu vocea scăzută; nu este nevoie ca toți trecătorii să vă afle intimitățile.
În ceea ce privește atât de “modernul” gest al mestecării chewingum -ului, în absolut toate toate împrejurările – dar parcă mai ales pe stradă – ceva cu totul penibil și indecent : ne provoacă alergie persoanele, de obicei tinere, care, din cine știe ce considerente teribiliste, uzează și abuzează de mestecatul gumei. Să sperăm că odată cu disparația lui din modă, o să dispară și din habitudinile tinerilor noștri.
( Extras din Politeţea la toate orele zilei, Editura Ceres, Colecţia „Caleidoscop” 1979)