În tradițiile europene și nu numai, vâscul are un loc aparte. Este considerată o plantă încărcată de magie, simbol al curățeniei spirituale și al armoniei în familie. Semn de bun augur al dragostei și fertilității, apărător și protector al casei și al familiei, vâscul, căruia i se mai spune și ”creanga de aur”, este recunoscut acum drept un simbol al sărbătorilor de iarnă și se regăsește în casele multor oameni în această perioadă.
Ce este vâscul
Vâscul este o plantă semi-parazitară care produce fructe mici și rotunde ca niște bobițe și crește aproape exclusiv în copaci. Planta se atașează de copacul „gazdă” pentru a se hrăni cu apă și nutrienții esențiali de care are nevoie pentru a supraviețui. În perioada rece, când copacul gazdă de obicei rămâne fără frunze, vâscul este în continuare verde și se hrănește cu seva din tulpina copacului pe care crește. Frunzele lui sunt veşnic verzi, iar fructele lui, de forma unor mici bobiţe, pot fi albe, galbene, portocalii sau roşii atunci când se coc. Vâscul este o plantă foarte toxică pentru oameni, dar pentru multe specii de păsări acesta reprezintă o importantă sursă de hrană.
Sărutul sub vâsc- Tradiții și obiceiuri
Vi s-a întâmplat să primiți un sărut sub o crenguță de vâsc în timpul sărbătorilor de iarnă? Dacă nu, atunci, fără îndoială, ați văzut această tradiție în filme sau ați auzit despre ea în unele cântece clasice de sărbători.
- Tradiția vâscului spune că unui bărbat îi este permis să sărute orice femeie care stă sub o crenguță sau un buchet de vâsc și invers. Dacă un sărut este refuzat, ghinionul se abate asupra persoanei care refuză.
- Eticheta pentru sărutul de sub vâsc este ca persoana care sărută să îndepărteze o boabă de pe crenguță atunci când sărută. Când toate boabele dispar, nu mai este permis sărutul sub acea plantă.
- Arderea unei plante de vâsc se credea, de asemenea, că prevestește fericirea conjugală a unei femei sau lipsa acesteia. Un vâsc care arde constant profețește o căsnicie sănătoasă, în timp ce flăcările volubile ar putea însemna un partener nepotrivit.
- În noaptea din Ajunul Crăciunului femeile care își pun o crenguță de vâsc sub pernă își pot visa ursitul
De ce ne sărutăm sub vâsc? De unde vine tradiția sărutului sub vâsc și care este semnificația ei?
Nu există o explicație clară pentru care ne sărutăm sub vâsc iar motivul este că planta a fost legată de multe povești și tradiții de-a lungul sutelor de ani în diferite culturi. Însă una dintre cele mai comune semnificații este că vâscul este văzut ca un simbol al dragostei, al fertilității și al vieții – și acesta ar putea fi motivul pentru care ne sărutăm sub el.
În mitologia nordică, asocierea dintre vâsc și puterea dragostei poate fi urmărită în legenda despre moartea zeului Baldur- zeul luminii, al bucuriei și al purității, iubit atât de către zei cât și de oameni. Baldur este fiul lui Odin și al lui Frigg- zeița înțelepciunii și a profețiilor.
Frigg are o premoniție despre moartea lui Baldur. Devastată de acest lucru, și determinată să împiedice cu orice preț moartea fiului ei, Frigg coboară pe pamânt și roagă toate creaturile și toate plantele să îi promită că nu îl vor vătăma pe Baldur. Obține astfel promisiuni din partea fiecăruia, mai puțin din partea vâscului, pe care l-a considerat inofensiv și neînsemnat pentru a-l ruga același lucru.
Loki, cel mai viclean dintre zei, care era invidios pe strălucirea și puterea lui Baldur, sesizează această oportunitate și confecționează o suliță din lemn de vâsc şi i-o dă lui Hod,fratelui orb al lui Baldur. Când Hod aruncă suliţa spre Baldur, tânărul zeu cade mort la pământ, îndeplinind astfel profeţia mamei sale.
Distrusă de moartea fiului său, zeiţa Frigg a început să plângă cu lacrimi amare, deasupra trupului neînsufleţit al acestuia, iar lacrimile sale s-au transformat în „perluţe” de vâsc, îmbogăţind crenguţa plantei care i-a ucis fiul.
Legenda ar avea două finaluri posibile. Într-unul dintre acestea, Frigg iartă vâscul și îl declară un simbol pentru pace și iubire. În celalalt, Baldur învie datorită lacrimilor mamei sale, demonstrând astfel cât de mare este puterea dragostei.
Alte tradiții, inclusiv relatările grecești și romane, descriu vâscul ca pe o plantă a păcii și a prieteniei. Poveștile antice relatează despre dușmani care se întâlnesc sub copaci care poartă vâsc și aceștia își depun armele, se îmbrățișează și convin la un armistițiu până a doua zi.
Tradiția săruturilor de sub vâsc așa cum o cunoaștem astăzi pare să fi început în Anglia secolului al XVIII-lea, unde vâscul a fost folosit pentru prima dată pe scară largă ca decor de Crăciun. Tradiția s-a răspândit rapid în întreaga lume. Începând ca un obicei în rândul claselor inferioare, și-a făcut drum spre toate clasele, devenind un ritual universal de sărbătoare a prieteniei și iubirii.
Cu atât de multe conexiuni în diferite culturi cu iubirea, prietenia și crearea unei noi vieți, este clar cum de s-a dezvoltat o tradiție de a împărtăși un sărut dedesubtul acestei plante 🙂